Canalele moderne sunt VBR de bitrate mare. Într-un multiplex CBR fix încap poate trei până la depășire — așa că împrăștiați zeci de multiplexuri pe toată banda, forțați QAM-256 peste tot, și dintr-odată toată rețeaua trebuie să fie perfectă: liniaritatea amplificatoarelor, tilt, adaptare, starea cablului pe sute de MHz. Un singur punct slab și abonații văd artefacte, întreruperi — iar dumneavoastră adunați deplasări la client.

TSC statmux împachetează toate acele canale VBR în câteva multiplexuri — vârfurile unui canal umplu văile altuia. Ocupați o felie mică și continuă de spectru în loc de toată banda, iar spectrul eliberat îl cheltuiți pe robustețe, nu pe înghesuire.

Dumneavoastră setați pool-ul; TSC alocă biții. Defineți câte canale, bitrate-ul total MPTS și minimul, maximul și prioritatea pe canal. TSC alocă bitrate în timp real după complexitatea scenei — mișcarea intensă primește mai mult, scenele statice dau biții înapoi — astfel încât suma rămâne mereu în bugetul dumneavoastră fix de transport, cu padding null minim.

Contează cel mai mult acolo unde spectrul e puțin de la bun început. O licență MMDS vă dă cel mult douăsprezece purtătoare — iar banda se împarte adesea între doi furnizori cu un canal de gardă la mijloc, lăsând unuia șase și celuilalt cinci. Sau aveți trei multiplexuri DVB-T2 și asta e tot. La cinci purtătoare — darămite la trei — statmux nu e o optimizare, ci singura cale de a pune pe post o ofertă pentru care cineva chiar plătește.

Este aceeași clasă de control dinamic al ratei, conștient de scenă, ca AWS Elemental Statmux — livrat ca software pe propriul dumneavoastră hardware GPU, integrat în aceeași cutie cu transcodarea, playout-ul, distribuția și facturarea, fără licențiere de encoder broadcast per nod.